“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” sezonul II episodul III

-Frate…Sunt mort?”
-Da Bidinel…ne aflam in iad…

Bidinel priveste confuz printre genele lipite cu zapada

-Glumeam prostule. Crezi ca ai tu placerea sa mori inainte sa te chinui eu putin? spuse Gilbert ridicandu-se in capul oaselor. Vai ce frig e! Dar lasa ca ne-om distra noi pana la urma.

-Dar dar explica-mi

-Nu vreau

-De ce frate.Merit sa aflu cum de nu ai murit si ai revenit din morti sa ma chinui.

-Tu te auzi?!Nu am murit si am revenit din morti? Cred ca e cam mare contradictia. Dar te etichetez ca fiind doar prost si te las in pace. Acum 2 episoade stii foarte bine ca am fost taiat in bucatele de manutele tale alea doua cu care in general faci o treaba rusinoasa. Ce nu stii tu este faptul ca totul a fost regizat sa para asa. Forta divina, creatorul meu a zis ca duci o viata prea inutila in absenta mea asa ca a hotarat sa ma aduca inapoi sunt convins ca a luat decizia corecta. Tu acum frate vei suferi.

Un ranjet imbecil ii pata chipul palid al lui Bidinel.

-De ce razi boule?!

-Ai vorbit ca politicienii.

-Cum adica?

-Ai folosit cuvinte complicate.

-Ca de exemplu

-Nu stiu dar erau complicate. Acu fro doua zile a zis mama ceva ce avea legatura cu ceva important. Am ras la cuvantul ala. Totusi frate, ce vrei sa imi faci?

-Te voi omori intr-un mod chinuitor. Sa nu speri la nimic bun. Vezi scobitoarea aceea? Te voi impunge cu ea pana vei muri.

-Si daca ma opun?

-Mori mai repede.

Intr-un exces de zel , Bidinel se ridica in picioare doar ca sa cada inapoi la loc fiind legat cu un lant de bicicleta in jurul gatului. O lovitura fu indeajuns ca eroul nostru sa cada pe jos. Gilbert incepu indata a intepa corpul prietenului copiilor cu o ura nemarginita. Coborand cu penetrarea de pe piept in jos si ajungand intr-o zona care nu este demna de a fi mentionata in condiile in care copii de 12 ani sunt predispusi a citi aceste randuri, gilbert tresari o data cu bidinel care rupse lanturile cu o viteza animalica.

-CE?
-Tehnicile chinezesti de acupunctura au dat roade frate. Acum vei muri!

Puterea capatata de Bidinel il facu sa atraga magnetic ustensilele sale:  bidineaua si galeata. O lovitura scurta de galeata si  o vopsire expres de bidinea doborara adversarul mai puternic.

-Cum te simti cand stii ca ai pierdut?

-Sa crezi tu ca ma voi da batut!

Intestinul lui Gilbert elibera o imensa presiune ce forma o crevasa intre cei doi. Pamantul se surpa cei doi ajungand pe niste platforme de gheata ce erau in pericol de a se scufunda cu cea mai mica miscare. Bidinel statea drept cu sexul stramb. Nici un semn pe a lui figura. Statea pilon in fata pericolului iminent. Gilbert isi aduna fortele pentru a se ridica.

-Cum de mai esti in picioare dupa flatulenta mea? intreba Gilbert contrariat.

-Te-am prins amice! E frig si eu is dezbracat. Am scapat pentru ca m-am imbolnavit fraiere. Am nasu plin de muci inghetati.

-Vei muri de frig. De pe bucata aia de gheata nu te poti misca iar cu timpul vei degera.

Bidinel privea fratele sau direct in ochi fara a schita un gest.

Oare cum se va trece de aceasta situatie neobisnuita?

Tare…

Fura duhul tigarii dintre degete, tragand parca pentru ultima oara miligramele de nicotina de care depindea viata ei. Privea tutunul mentolat care se elibera din inchisoarea sa de carton ajungand vapori in plamanii sai. A lasat cadavrul tigarii in scrumiera de pe masa din dormitor si a inceput sa isi acopere goliciunea incetul cu incetul admirand fiecare parte din corp inainte sa o inchida sub haine.

A ales cateva haine din sifonier imbracandu-le rapid peste lenjeria de culoare neagra. S-a asezat in fata oglinzii din camera privind buzele trandafirii si poate prea subtiri dupa gandurile ei. Parul brunet, usor ondulat spargea lumina trimitand-o cu violenta spre ochii verzi ce stra-luceau intr-un mod ostentativ luminand intreaga fata alba.

A intins mana spre rimelul de pe masuta. L-a ridicat ducandu-l usor spre genele lungi si si-a colorat apoi pleoapele intr-o nuanta argintie ce ii scotea ochii in evidenta. Isi indrepta privirea apoi spre esarfa de pe pat care o innoda imediat la gat cu cateva miscari repezi. Trase fusta neagra pe ea si se indrepta spre usa garsonierei. Pardesiul lung isi gasi imediat locul pe umerii femeii precum si cizmele din piele. Se privi inca o data in oglinda de la intrare aranjand ultima oara bretonul ce se lasa drept pana pe obraz in dreptul buzelor.

S-a intors rapid in camera si a ridicat de pe covorul albastru pachetul pe jumatate gol de tigari, apoi s-a grabit spre intrare iesind si trantind usa cu putere.

Sufletul orasului vibra usor, metalic, rece in jurul ei precum o coarda de chitara ce schiteaza o nota provocand un ecou rigid aproape gutural. Mergea drept, cu o tinta aparent precisa ignorand oamenii ce treceau ca pe niste corpuri neinsufletite. Intra pe straduta care o cunostea atat de bine intrand intr-un bloc aproape retras din vazul oamenilor. Urcand spre mansarda se intepa in mana stanga din cauza unui cui de pe balustrada tocita. Usa se deschise cu acelasi geamat inchizandu-se apoi in urma sa.

La muci ani

Craciun fericit si toate cele. Va pupa lamitza

Lacul: poezie de dragoste si viata vesnica

Trupul omului, albastru
Doi gropari voiosi incarca
Tresarind palid la fata.
El se cutremura, parca…

Si eu trec pe langa cruci
Nu ascult…Ce sa astept?
El din groapa sa rasara
Sa-mi borasca viermi pe piept?

Sa sarim in groapa mica
Eu sperand sa crape
Mortul viu razbunator
Fara un picior.

Sa ne plimbam cu dricul
Langa bustul tipei bune
Vantu-n frunze lin fosneasca
Minunat lopata sune.

Si el vine, singuratic
Cu un ten verzui
Langa groapa cea adanca
Unde se caca un pui

“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” sezonul II episodul II

Furtuna manioasa il lovea pe BIdinelul ce plutea in deriva. Ii era frig iar picioarele ii pareau doua pietroaie grele. Bidinel isi deschise ochii, acesta vazu alb. Speriat de surzenie ca de moarte el refuza sa accepte ca vede aceasta culoare stiind ca inseamna ca nu va mai auzi ciripitul frumoaselor pasarele, dupa cum ii spuse draga lui mama cand Bidinel o intreba ce e aia surzenie.
Imi permit sa reproduc aceste vorbe.

“Bidi draga, surzenia pentru urechi e ca orbeala pentru ochi.” Bidinel nestiind ce inseamna orbeala binevoi a o intreba pe nascatoarea lui.
“Puiule, gandeste-te la orbeala ca si cand cineva ti-ar da cu var pe la ochi astfel incat ochisorii tai cei frumosi nu ar mai putea vedea.”

Din aceste respectavile vorbe Bidinel a inteles ca atunci cand va vedea alb in fata ochilor el va putea fi sigur ca este surd. Si acum revenind la locul faptei…

Bidinel vedea alb si simtea rece, era clar ca a surzit si ca varul folosit a fost tinut la frigider. Neavand galeata si mistria la indemana. eroul nostru se panicheaza si incepe sa miste neregulat toate membrele. Continuand astfel timp de 5 minute, Bidinel fu profund uimit cand blandele raze ale soarelui ii mangaiara pentru prima oara fata dupa mult timp. Eroul nostru s-a simtit usurat, albul nefiind singura culoare vizibila. Acesta gasi cerul albastru ca pe un refugiu pentru privirea sa obosita. Bidinel privi stanga apoi dreapta se intoarse. Peisajul monoton compus din alb si albastru il duse cu gandul la Universitatea Craiova, de aceea el incepu sa cante imnul echipei de suflet.
Totusi, BIdinel era inCA COnfuz, acesta nevazand fanii echipei preferate, evident, Bidinel se panica din nou, fiindu-i frica ca a ajuns in galeria adversa. Meditand asupra acestui fapt, inghetat de frica si de frig, o urma galbena aparu pe zapada proaspata.

Sper ca cititorii au priceput la ce ma refer si nu doresc alte detalii jenante asupra aparatului excretor al Bidineluluil.

Infricosat, trafaletarul incepu a fugi prin marea de alb. Astfel petrecu Bidinel 6 zile intr-un loc necunoscut lui precum nici noua, pana intr-o zi cand observa o silueta stralucind la orizont. Bidinel se apropie cu inceredere de acesta. Imaginea devenea din ce in ce mai clara. Era clar un om. Apropiindu-se de acesta ii sari in ochi o urma la gat. Un fior rece cuprinse pe Bidinel, inmarmurit acesta lasa un lung oftat din dos. O crapatura in gheata aparu. De sub mustata 3 dinti galbeni rasarira. Omul isi dadu gluga jos lasand sa i se vada mutra pocita.

-GILBERT!!!!

_Chiar eu frate.

-Dar cum?

-Vei afla imediat

Bidinel se trazi cu cristale de gheata zgariindu-i obrazul. 2 dare de culori diferite porneau din corpul lui Bidinel unindu-se la capat gheata cu sange,gheata cu urina.  O lama la gat si un foc in mijloc….

Despre fobii

Am primit zilele trecute un link spre un site ce ne prezinta insiruite fobii (toate?!).
Mi-a placut. V-am facut ceva selectii sa va convingeti ca egzista si oameni pedepsiti.

Beautiful women- Caligynephobia.
Beds or going to bed- Clinophobia
Girls, young or virgins- Parthenophobia.
Ugliness- Cacophobia. (Asta am inceput s-o folosesc. Ma apara de pitipoance insistente. “Nu te mai uita asa la mine sunt cacofob”
Wet dreams- Oneirogmophobia.

Nu stiu daca exista oameni cu astfel de fobii dar daca exista… nu conteaza…. Am pastrat ce era mai bun la urma.
Intai una tipic romaneasca.
Mother-in-law- Pentheraphobia.

Si apoi una mai mult sau mai putin ironica.

Words, long- Hippopotomonstrosesquippedaliophobia. (cred ca cei care sufera de asa ceva nu doresc sa afle cum se numeste boala lor)

Sa scriu mai mult

Incepand cu ziua de azi. Tot e vacanta si blogea asta micu sta sa moara.

Specii: Umplutura

Da da, exact asa! Cei despre care nu se zice nimic in mod special. Nu ii emoizi, nu ii cocalari, minimalari(astia au puta mica sau cum?!), roackeri sau alte natii de oameni.
Ma refer la astia de nu-ti zgarie ochii, de astia care nu se lipesc cu picatura de retina ta.

Ce-i de capu’ lor,ce stie ei sa face,ce muzica asculta,ce culoare are cacatu lor? Le luam pe rand si raspundem incepand cu inceputul.

Ce-i de capul lor?
In general nimic special, deobicei un par tuns scurt la tipi si destul de lung la tipe.

Ce stie stiu ei sa faca?
Nimic sepcial(evident nu?). Rezultate mediocre sau foarte de excrement la scoala. Iar in timpu liber… BIKLA FRATE!

Ce asculta?
MTV-u e izvor nesecat de melodii pentru ascultatori de nivelul lor.

Culoarea cacatului lor depinde de articolele ingerate, organele lor interne functionand la fel ca si la alte specii prezentate anterior aici sau pe blogea vechiu(e mort lasati-l in pace…o sa fac reposturi daca solicitati).

Exemplarele acestei specii se imbraca prea banal pentru a sari in ochi si prea putin banal pentru a fi degeaba.

O prezentare cam sumbra pentru acesti oameni? Ba chiar deloc! Ii iubesc pentru ceea ce sunt si pentru faptul ca au ajuns sa fie o specie pe cale de disparitie. Mai nou e trendy sa fii emo si daca esti cocalar esti deja un veteran pe pamant.

Sa va dau un exemplu. Voi astia mai micii nu chiar foarte micii. Va mai amintiti cand erati mai mici, in spatele sau fata blocului la un fotbal cu vecinii. Pe vremea aia nimeni nu era emo cocalar skater rocker minimalist (imi raspunde cineva daca astia au penisul de dimensiuni reduse?). Toti aveati acelasi interes, iar cel mai smecher nu era al’ de se imbraca mai cul mai trendos. Era ala de va lua pe toti la fuga si va bagati pula cand va scapa turma.

Mai nou ala nu mai fuge, ca i se strica freza/rup unghiile. Nu mai scapa turma. Isi face pozele cu telefonu si le pune pe hi5, se duce in club cu prietenii si se fac pula cu o sticla de cola in fata toata noaptea.
Asa-i la tara.

Recrutez umpluturi 0729823364

Am fost la mare.

Si am facut asta

M-a racait in cur hartia de la hotel dar mi-a placut rezultatul.

“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” sezonul II ep I

Odata cu venirea primei zile de vara, Bidinel isi procura concediu de la seful sau,urca in trenul spre Bucuresti urmand sa foloseasca trenul de Constanta pentru a ajunge la umila sa destinatie ce se presupune a fi mirobolantul litoral romanesc.

Inzestrat de-acasa cu 3 perechi de chiloti 2 de ciorapi. 2 pantaloni, 3 tricouri, periuta de sarma si pasta de dinti, Bidinel este pregatit sa paseasca in compartimentul ce il va duce la destinatia mult asteptata. Prezenta sa in compartimentul acceleratului starneste sunete infundate de admiratie pornite de la colega de drum. O femeie aflata intre 2 varste(batranetea si…ce vine dupa ea).
O femeie de toata isprava din celelalte puncte de vedere. Bidinel incepe a avea o discutie interesanta cu colega sa de drum despre noile modele de vopsea pentru o trafaletare incununata de succes. Baba…pardon! doamna in etate, incepe a-i povesti eroului acestei serii de intamplari evenimente intamplate in timpul vietii sale.
Trenul opreste in halta de la Neptun cu un geamat sictirit de roti pe sine. Bidinel coboara saltat din tren in sensul ca intampina dificultati la abordarea scarilor confectionate dintr-un metal. Astfel Bidinel se impiedica si contureaza in aer o traiectorie arcuita.
Tanarul se uita in jurul sau. Strada, gri, albastru, copac. om cu pancarda cu cazare. Bidinel il abordeaza.

-Ziua buna cetatene!
-Buna ziua tinere!
-Oferiti sau cautati cazare? intreba Bidinel putin confuz.
-Ofer desigur zambi omul nespecificat.
-Daca ati putea sa imi oferiti serviciile dumneavoastra as fi foarte fericit.

Omul schita un zambet cu subinteles si ii oferi mana Bidinelului. Acesta iarasi confuz se sperie de acest gest scotand un sunet ascutit de intimidare asemeni animalelor cu IQ-ul apropiat de cel al unui scaun.

Astfel ajunse Bidinel sa fuga pe strazile statiunii temator fata de lumea cea rea din afara ograzii(ogradei?) Vasilei.

Cotind de trei ori la stanga si de doua ori la dreapta, trafaletarul ajunse pe plaja. Putin aiurit de cele intamplate, Bidinel se dezbraca, lasand la vedere toate partile importante cu privire la care mama sa il avertizase sa le acopere caci este la moda sa fii pudic. Dar pula lui! Major vaccinat si trafaletar, Bidinel uita sfaturile cu care plecase de’acasa si intra in apa. Marea ii gadila vintrele Bidinelului dar acesta nu se lasa prada curentilor doritori de a viola fiintele inocente ce se intampla din intamplare sa intre in bratele lor. Bidinel fu luat de curent si trimis in larg.

Sa fie acesta sfarsitul plictisitului nostru sef?!

Acest post este scris de pe litoralul Marii Negre. Aerosolii imi altereaza sinapsele asa ca nu pot caca intr-un mod cacacios.