Nenorocitii…

Unu…Doi…Trei…Patru. Semaforul isi afisa culoarea verde. Douazeci…Cincizeci…Nouazeci…O suta douazeci.Rosu. Nu vine nimic. Trec. Iar melodia aia stresanta.

“Du-te dracu” Am inchis telefonul fara sa ma uit cine a sunat.Suvoaie de apa sarata imi intinau ochii in timp ce goneam pe strazi inguste aiurea. Am parcat in primul spatiu vazut anevoie de catre ochi.Iimaginea se forma undeva in spatele retinei impiedicandu-ma sa vad clar.Parul imi cadea in cascade ondulate peste fata in timp ce mi-am lasat scaunul pe spate.mi-am gasit portofelul undeva pe bacheta.printr-o miscare scurta acesta imi dezvalui toate secretele.O poza ascunsa isi facu aparitia dintr-un ungher. Am strans-o la piept cum si-ar strange un copil mult dorita jucarie de plus.

“Unde ai plecat?”

Am frecat degetele de care se tinea poza.Din spatele acesteia isi facu aparitia un cartonas alb. Banca…Ian…tel:

“Scuza-ma Ian a trebuit s-o fac.”

Capul mi se culca pe mana intr-o vuruiala ce imi ardea sinapsele. Una doua trei. Telefonul incepu sa isi raga melodia.

“Dea!”

“Veniti la birou urgent domnule. A venit acelasi domn de acum cateva zile si a spus ca vrea sa vorbeasca…” Am inchis iar telefonul si am pornit motorul.

In scurt timp am intrat in scuarul inverzit din fata conacului. Un Smart era parcat ostentativ inaintea scarilor ce urcau in imobil.

Am intrat haotic in birou aratand de parca tocmai avusem o partida de sex brutal pe bancheta din spate. Picaturile din jurul ochiilor si risipeau sub actiunea aerului care ma biciuia adanc in carne. Cand am intrat in birou, Ian isi fuma tacticos tigara aruncand scrumul pe parchet.

“Te-am asteptat ceva. Se pare ca ti-a tras-o Vladimir cam tare dupa cum arati. Am vazut ca o are mare, altfel nu-mi explic de ce ai ochii rosii.”

Lacrimile incepusera sa curga intr-un ritm frenetic.

“Parca esti o fata mare asa erai si in liceu cand iti furam prietenele”

Tamplele imi vuiau sapandu-mi noi santuri in creier.

“Du-te dracu! Vladimir m-a santajat ca si pe tine intr-o problema personala.”

Se instala linistea. Ian re ridica cu un calm aparent si cu mishcari fluide imi curata ambii ochide lacrimi si imi dadu un sarut cu inteles tacit pe frunte. A coborat scarile incet si a salutat-o pe asistenta la iesire. L-am urmat din departare.

Lasă un Răspuns