“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” sezonul I episodul I

Proaspat iesit din facultate pentru reparare de buzunare in timp ce se afla intr-o criza de personalitate cand uitase ca era doctor bidinigiu cu specializare in trafalete, Bidinel se indrepta tantos spre casa.

Soneria rasuna macabru sub actiunea degetului lui Bidinel.”Ding-Dong”

O femeie intre doua varste. NU prea grasa dar prea slaba. Nu prea frumoasa dar foarte urata, cu sprancene model tufis si ochi de securist mari cat cepele, ii zambi prin gaura dintre dinti lui Bidinel.

“Puiule! Ai revenit.”

“Da mamuca!”

“Lunga a fost delegatia ta la parnaie. Ai rezolvat ceva?”

“Am vopsit totu mamuca!”

“Atunci treci in pizda matii in casa ca se raceste mamaliga.”

“Da mamuca.”

Bidinel infuleca linistit mamaliguta si apoi se apuca de vopsit cotetul cainelui in culori pastelate. Verde ou de strut cu maro de latrina.

Fiind model deluxe, gujineatza nu se darama sub actiunea trafaletului vanjos al multpreastimabilului Bidinel ci rezista strasnic chiar si cand a venit vorba de retusuri. Cainele nu a avut acelasi soarta, murind de inima rea(i se otravise sangele dupa ce Bidinel isi urma nevoile de dupa ciorba de fasole).

Dupa ce a terminat, Bidinel a ingropat cainele langa gujineata. A ramas apoi ceva timp pe ganduri chinuindu-se cu o problema existentiala. O dilema mai exact.