Travaliu

M-am ridicat in capul oaselor privindu-l in liniste. Neputincios,cu pieptul picurat de stropi de transpiratie,cu tunelurile aurii cazute pe perna dormind linistit intre cearsafuri de zapada.

Asteptam aparitia clipei cand va intredeschide ochii sa ii spun cat de mult il iubesc.

-Layla!

-Leon!Vad ca ai facut ochisori.

Iar a dezgropat parti din obraji conducand la aparitia gropitelor.

-As vrea sa fac un dus.

-Te descurci pana la baie sau vrei sa te urc in cadita?

Iar a zambit.

-Ma descurc.

Mi-am facut in graba o cafea sa nu pierd nimic din clipa cand va iesi de la dus. Am scapat cam multa cafea. Si am uitat zahar. Buna si asa e mai tare sa ma trezesc bine cand iese.

In cele din urma a iesit de la dus. Cu parul blond lipit usor de cap lasand picaturile perfecte de apa sa cada oprindu-i-se pe pieptul la fel de perfect, cazand mai jos…mai jos…

-Eu trebuie sa plec. Am o treaba importanta.

Mi-am apropiat corpul de el silindu-i porii a-mi primi caldura. Cu un zambet pueril i-am soptit.

-Spune-le ca nu poti ajunge. Azi esti al meu.

-Layla! Nu am timp de copilarii. E urgent.

-De ce tipi la mine?  Mi-am intors spatele. A ramas  impasibil.

-Pentru ca meriti.

Otrava mi se scurgea pe peretii venelor spre extremitati. Mi-am apropiat buzele de cana cu cafea inghitindu-mi lacrimile. Am ramas cu un gust amar in gura. Leon iesise pe usa.

De atunci am ramas asa. Amara ca si cafeaua din acea zi