Acum, Lumea.

Cat de ochi sunt globurile de sub fruntea ta,
Cat de ochi, dar mari atunci cand vezi inauntru, cand iti admiri sufletul cu toate neregularitatile lui
Cat de ochi dar goi atunci cand privesti cerul picurand mecanic prelingandu-se usor inclinat

Oare cat de mare ar trebui sa ma fac sa ma vezi
Cat de gol, sa vezi inauntru.
Stiu ca vrei sa ma simti. Oare ar trebui sa stau in spatele tau sa ma vezi cu ochii, vazandu-mi sufletul dupa o refractie?
Gol nu sunt, dar pot deveni pentru tine.
Inalt nu sunt dar ma pot ridica sa ma privesti, am nevoie doar de putin ajutor.

Tu poti?

Incerci sa intelegi? Acum am pictat o scena… da, o scena, cu lumini cu decor, cu podea.
Vreau sa ii pictezi cortina. Vreau sa o simti cum cade peste tine.
E grea? Grea este si moartea gandului.

O stea se va aprinde, se va forma din umbrele gandurilor tale. O vezi?

Nu poti!

Vezi inauntru. Pleaca acum si ofera-mi steaua, caci eu iti voi salta cortina si o voi lasa sa dispara lasand luminile sa cada pe podea. De ce acolo?

Esti doar prea sus sa vezi.

Cat de ochi ai ajuns.