“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” sezonul II ep I

Odata cu venirea primei zile de vara, Bidinel isi procura concediu de la seful sau,urca in trenul spre Bucuresti urmand sa foloseasca trenul de Constanta pentru a ajunge la umila sa destinatie ce se presupune a fi mirobolantul litoral romanesc.

Inzestrat de-acasa cu 3 perechi de chiloti 2 de ciorapi. 2 pantaloni, 3 tricouri, periuta de sarma si pasta de dinti, Bidinel este pregatit sa paseasca in compartimentul ce il va duce la destinatia mult asteptata. Prezenta sa in compartimentul acceleratului starneste sunete infundate de admiratie pornite de la colega de drum. O femeie aflata intre 2 varste(batranetea si…ce vine dupa ea).
O femeie de toata isprava din celelalte puncte de vedere. Bidinel incepe a avea o discutie interesanta cu colega sa de drum despre noile modele de vopsea pentru o trafaletare incununata de succes. Baba…pardon! doamna in etate, incepe a-i povesti eroului acestei serii de intamplari evenimente intamplate in timpul vietii sale.
Trenul opreste in halta de la Neptun cu un geamat sictirit de roti pe sine. Bidinel coboara saltat din tren in sensul ca intampina dificultati la abordarea scarilor confectionate dintr-un metal. Astfel Bidinel se impiedica si contureaza in aer o traiectorie arcuita.
Tanarul se uita in jurul sau. Strada, gri, albastru, copac. om cu pancarda cu cazare. Bidinel il abordeaza.

-Ziua buna cetatene!
-Buna ziua tinere!
-Oferiti sau cautati cazare? intreba Bidinel putin confuz.
-Ofer desigur zambi omul nespecificat.
-Daca ati putea sa imi oferiti serviciile dumneavoastra as fi foarte fericit.

Omul schita un zambet cu subinteles si ii oferi mana Bidinelului. Acesta iarasi confuz se sperie de acest gest scotand un sunet ascutit de intimidare asemeni animalelor cu IQ-ul apropiat de cel al unui scaun.

Astfel ajunse Bidinel sa fuga pe strazile statiunii temator fata de lumea cea rea din afara ograzii(ogradei?) Vasilei.

Cotind de trei ori la stanga si de doua ori la dreapta, trafaletarul ajunse pe plaja. Putin aiurit de cele intamplate, Bidinel se dezbraca, lasand la vedere toate partile importante cu privire la care mama sa il avertizase sa le acopere caci este la moda sa fii pudic. Dar pula lui! Major vaccinat si trafaletar, Bidinel uita sfaturile cu care plecase de’acasa si intra in apa. Marea ii gadila vintrele Bidinelului dar acesta nu se lasa prada curentilor doritori de a viola fiintele inocente ce se intampla din intamplare sa intre in bratele lor. Bidinel fu luat de curent si trimis in larg.

Sa fie acesta sfarsitul plictisitului nostru sef?!

Acest post este scris de pe litoralul Marii Negre. Aerosolii imi altereaza sinapsele asa ca nu pot caca intr-un mod cacacios.

“Cronicile Pierdute ale lui Bidinel” sezonul I, ep 5- de la salvatori

M-ati invartit, v-ati cacat pe voi ati promis v-ati mai cacat pe voi si nu mi-ati facut episodul. Doar doi baieti seriosi cunosc si eu in blogosfera asta

Ariel

POC - Bidinel isi trase o palma peste fata in speranta ca va omora musca ce avea de gand sa-l trezeasca din somnul sau erotic.

Bzzzz,bzzzzz - musca. Zzzzz, zzzz - Bidinel.

Dupa alte nenumarate palme Bidinel se trezeste nervos la realitate si tipa: “Ba, unde-mi sunt ochii?”. Era inconjurat de un negru mai negru decat negrul insusi si de o liniste mai galagioasa decat o blonda care zbiara cand o tragi de par.

Incercand sa se ridice in cele 2 picioare ale sale Bidinel cade la loc in cur, astfel afland inaltimea exacta a incaperii in care se afla: “Huh, asta-i cosciug sau ce? Cine a mai pomenit o camera cu o inaltime de 1.60m?!”.

De fapt Bidinelul nostru se afla in ascunzatoarea secrete de la capatul satului a fratelui sau Gilbert ce avea de gand sa-l tina acolo pana de Pastele cailor care nici el nu stia exact cand era.

Cozmin:

Odaia era rece , desi afara ardea soarele , fanul mirosea tare a excremente diverse , o privire , doua , trei …si acest sir de priviri nu avea sa conteneasca … nimic doar intuneric , frig si un gust bizar de sange pe varful limbii ….

- Ah iar mi-am muscat limba …. Mami !? … ma’….Deodata prin capatura odaii patrunde o unda misterioasa , un sunet aproape familiar urechiilor eroului nostru … un pas … inca unul si inca unul …ups balega ….si totusi balega …avea sa-i dea de inteles lui Bidi ca este captiv intr-un cotet .. poate hambar …

Din nou se concentra asupra sunetului , scotandu-si fanul din urechi …puse urechea la crapatura .. se concentra …cam mult deoarece reusi sa scape un sir de fratulente ..si incepu sa perceapa sunetele :

-”Ce mor dusmanii mei , ca fac ce vreau cu ei , si n-au valoarea mea , si nici puterea mea …”

-Hmm..Guta ?…aa…cugeta vreo doua ore facand o schema imaginara , si luand-o prin eliminare ajunge sa-si dea seama ce sau cine il tine captiv : GILBERT

Nu apuca sa ajunga la usa imbracata in nituri , cand fu lovid bestial de aceasta in cap ….

Negru , ceata … iar negru .. o basinica … ochii i s-au deschis… soc

O fata gaurita de bubele adolescentei zbuciumate , ciopartita de lamele ieftine de ras , strabismul evident , un ochi in cer unu-n pamant nasul bocarnat mustata nerasa …si dintii …dintii erau imbracati toti 11 in tricoul nationalei … galbini ca lamaia …printre ei se insiruie cuvintele …

-”Acum sunt cel mai om jmeker , ai pu’uus-o”

Bidinel a lesinat … trezinduse intr-o basina spasmica …din nou il vede pe fratele agitat ce nu-si permitea sa-si lase victima sa moara fara nici un fel de chin … neobservandu-si fratele muribund , se certa cu casetofonul ce refuza sa-i mai cante melodia …:

-Ma , ma futemash in butoanili tele …de ce n-o canti maa… maaa …il mai ia la o serie de pumni

Poate neatent , sau poate prea prost nu observa ca prin cutiuta ce mai tinea caseta , un morman de banda era vomitat de caseta…in final il observa pe Bidi …:

- Ti-a sunat ceasu !

- Unde e unde e ?……

Gilbert il apuca pe Bidi de cap apoi il baga in butoiu cu varza :

- Mai tii ma minte cand mi-a buvnit pilafu in strachina din cauza ta ? zi maa… indesandu-l pe acesta cu capul in butoi

- Stai …!!

Dupa ce mai fu infundat bine …Bidinel zari pe jos Gillete-ul afundat in tarana … il baga intre degete , si intr-o miscare reusi sa-i taie … smocul din frunte , caci pana la gat era cale lunga , insa acesta vazandu-si bretonul vopsit cazut prin tarana …avu o cadere de calciu , se impiedica de butoi , apoi cazu cu gatul in coasa …. Sange …mult dar mult …

Bidinel baiat cu scoala vietii il ascunde in butoiul cu muraturi apoi intr-un acces de veselie contopit cu ura alerga neincetat spre casa visand inca la fusta mamei …

“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” sezonul I episodul 4

Cu excrementul intre fese Bidinel a fost cu greu scos din camera de catre maica-sa.
“Hai Bidi puiule ca a plecat nenorocitul. Scoate si tu nasul la aer sa iti faci curat in capul ala”

Bidinel a iesit afara in ograda. Ducand galeata cu apa la buze, el simti un gadilici in zona gatului. O sclipire metalica sclipi derutandu-l pe eroul nostru trafaletar.
“Daca tipi esti mort!”

Totusi, Bidinel fiind un vopsitor de elita tinea o biluta plina cu vopsea in buzunarul de la piept. O arunca asupra atacatorului avand astfel timp sa scoata bidineaua din galeata.
Derutat, inamicul scoase un geamat acut in timp ce Bidinel fu gata gata sa il casapeasca cu coada trafaletului dar isi opri mania imediat cand observa favoritii unicului sau frate.

“GILBEEEEEEEERT!!!!!! Cacate-ar soarele ce dracu ma sperii asa?”

“Am venit sa te rapesc”

Bidinel se napusti asupra fratelui sau nu cu intentia de al imobiliza ci pentru a-l ucide cu ajutorul unui partz salvat pentru situatii de urgenta..
Imun la astfel de actiuni,Gilbert isi feri ochii si asa inlacrimati de furia intestinala bidinelica. Astfel el reusi sa isi dea blink in spatele lui Bidinel. Desi putin dezorientat Gilbert ii cara un pumn pe cocoasa fratelui sau care se dezechilibra cazand impiedicat de galeata ce o folosea inainte ca otelul sa fie pus amenintator aproape de artera carotida.

Eroul nostru era inconstient prilej numai bun pentru Gilbert sa il inhate si sa il zideasca in ascunzatoarea sa de la marginea satului. Ce se va intampla oare cu Bidinel?

Veti afla in urmatorul episod facut de un oaspete.

P.S.-Dati-va in diareea lu bunicu ca m-ati futut atat la cap cu episodu asta…

“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” sezonul I ep 3

Printre picaturi de vopsea,

Razele de soare, incingeau o hora mare.

Prin fumul des, Bidinel observa o infatisare ce ii picura in suflet,

O dilema usturatoare.

-Prostule! Am venit! Sunt eu! GILBERT!

Galeata din mana ii scapa si in fund pantalonul se crapa.

Ca-ntrun gest de disperare Bidi, eroul, se basi tare

Cine este Gilbert oare?

Sa va fac o prezentare.

Nume:Gilbert;

Pronume:el;

Varsta-32 ani;

Greutate 45 kg;

Features: Inchis 2 ani la Jilava;

Hobby-uri:tachinarea lui Bidinel, zidirea sa in ograda;

Este:fratele lui Bidinel,faiantar de elita.

Fiul risipitor, Gilbert a fost dat afara prematur din casa. Cand l-am nascut Vasila in luna a 7-a, el a incercat sa zboare direct pe iesire. A reusit. A spart geamul cu picioarele. De atunci ii lipseste degetul cel mic de la piciorul stang, deoarece el a aterizat in troaca pentru porci. In acea vreme Vasila hranea porcii cu mancare din import. Cernobal mai exact.

Revenind la poveste:

Bidinel se sperie. Ridica galeata de pe betonul cu suflet rece si fugi repede in camera sa, nu inainte de a vopsi usa precum peretii pentru a mai intarzia aparitia fratelui sau alaturi de el. El s-a incuiat de trei ori cu cheia apoi s-a ascuns sub pat.

In acest timp Gilbert intra in hol. Diplomatul fu sprijinit de perete.

De sub palaria de paie o figura placuta rasari. Parul atent pieptanat alaturi de barba milimetric taiata, sugerau ca omul care le purta este foarte ingrijit. Gilbert avea ochi negri ca bezna dintr-o toba de esapament.

Cand il vazu in tocul usii, fericita mama a lui Bidinel scoase iataganul din sertarul secret(acolo unde se ascundea mazarea de ochii de soim ai baiatului sau).

-Cine esti straine!?

-Cum mamuca? Nu ma mai recunosti? Gilbert sunt!

-Piei din fata mea drace. Gilbert al meu e mort de 5 ani. De cand a intrat la puscarie nu mai este fiul meu.

Fratele bidinelic isi intoarse spatele incepand sa planga. El simti fiori metalici de-a lungul sirei spinarii…Sabia rece il ameninta.

-Iesi dracu in pizda matii afara si nu te mai intoarce niciodata.

Gilbert isi lua diplomatul si palaria iesind posac pe usa. Scantei de razbunare ii fulgerau in iris.

Va reusi oare Bidinel sa scape de mania fratelui sau? Va duce Gilbert planul sau malefic la bun sfarsit? Toate acestea in episoadele urmatoare…

“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” sezonul I ep 2

Susurul delicat al apei ce curgea din teava de la calorifer scurgandu-se usor pana pe pleoapele lui Bidinel(mentionam ca caloriferul era pe tavan pentru o mai buna incalzire) reprezenta un deliciu pentru acesta,un motiv pentru care sa se avante in aventura din acea zi.

Cum orice aventura incepe cu dezlipirea ochilor,trafaletarul nostru de elita stiind casa ca in palma, in nici 5 minute a ajuns afara cu ochii inchisi.Vrand sa se spele pe ochi el a bagat mainile fara sovaiala in galeata ce statea ca o statuie de chirpici sprijinita de gura fantanii. In scurt timp a aparut si Vasila cu ranga in mana, cu scopul de a-si ajuta fiul in odiseea sa matinala. Dupa cateva momente, pleoapele se miscau liber in aerul curat de pe strada avantului colt cu prabusirea.

-Bidi puiule cand iei si tu un caine nou?

-Cand doresti tu mami.

-Hai incearca acum sa gasesti unu in deal la nea’ Marin. Vezi sa fie la fel ca cel vechi mare si rezistent. Sa ne apere de raufacatori.

-Da mamuca.Acum fug.

Bidinel isi trase ciubotele in picioare isi lua galeata si bidineaua si pleca la drum putin cam posac. Eroul nostru avea o reverie. Desi cu ochii mari cat cepele, el vedea pe cainele sau. Tinel il chema. O frumusete de caine. Corcitura intre ciobanesc gura de canal si iepure de camp. Inca retinea ziua in care duhul cainelui ii parasi trupul. Era un caine alb cu o pata maro in varful cozii(in acea vreme,Bidinel nu avea scoarta de copac pentru a se sterge la poponel).

Revenind la aventura bidinelica de astazi: Trei zile si trei nopti a cautat un caine sa corespunda cerintelor mamei sale. Tin sa mentionez ca 2 zile jumate a stat pe WC.

Bidinel esuase…Nu gasi nimic sa il satisfaca. Totusi ca sa nu mearga cu degetelul in anus el lua o pisica de pe drum, o vopsi alb si ii murdari codita cu maro…Vasila fu foarte fericita cand il vazu pe Bidinel cu pisica.

Sfarsit…

P.s. Pisica nu a rezistat mai mult de doua zile. La autopsie s-a descoperit ca avea o substanta numita bidelocinoza in sange. Substanta provenita de pe un meteor sau mai probabil din basina bidinelica. Pisica a dormit cu erou in pat. Ce s-a intamplat noaptea ramane chiar si in ziua de astazi un mister.

To be continued…

“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” episod special de V’ Gay Day

Trezit brusc de catre ceasul sau ultramodern cu arc folosit pentru a arunca legume in troaca la porci, Bidinel arunca printre dinti o injuratura pentru toti decedatii ceasului si incearca sa deschida ochii. Nu reuseste din prima incercare acestia fiind lipiti strans cu scoci de catre mama bidinelica.

-Maaaama!

-Da puiut!

-Vreau sa ma trezesc.

Binecunoscuta femeie nu prea frumoasa dar foarte urata apare in tocul usii, se indreapta spre Bidinel. Dezlipindu-i ochii cu grija folosind o ranga, ea observa cateva firisoare de par crescute sub nas. Ca fiul sau sa nu para neingrijit tocmai in aceasta zi minunata doamna Vasila(are nume si ea, ce dracu) il barbiereste pe Bidinel din proprie initiativa.

-Bidi…Ai hanute calcate in sifonier. Sa arati bine azi!

-Cine a murit?

-Oh nimeni prostutule dar este Valentine’s day. Ziua cand baieteii trimit felicitari celor iubite.

Foarte intrigat de cele aflate, eroul nostru isi suna seful pentru a se invoi. Fiind cel mai bun bidinigiu el primeste acordul plus o prima valentineasca. El da rapid o fuga pana la sef sa isi primeasca prima si apoi ia rata pana in cel mai apropiat orasel din zona.Ajungand in Mizil, Bidinel dadu o tura prin centru cautand sa dea felicitari unei fete dragute. Prima oara se gasi sa dea felicitare unei domnisoare ce avea prieten. Astfel Bidinel primi un pumn in ochi.

“Doamne,e ziua de dupa 13, apara-ma!”

A treia oara fu cu noroc.(La a doua incercare a dat felicitarea unei femei decedate)

Bidinel era extaziat! Gasise o femeie frumoasa(putin cam neepilata) dar frumoasa pe care o duse acasa sa o prezinte Vasilei.

-Mama! Aceasta este prietena mea noua! Am gasit-o in centru.

Vasila mirata isi facu cruce si isi felicita baiatul.

-Bine porumbeilor va las singurei.

Cand trecu pe langa usa Vasila ii pasa in buzunar un prezervativ iubitului sau fiu.

In camera bidinelica, lucrurile s-au desfasurat asa cum s-ar fi asteptat orice mama de baiat mare. Au vorbit au dansat…acum a venit vorba de lucruri serioase. Bidinel se lasa usor dezbracat de catre prietenara sa.

Vom inchide usa de la camera lui Bidinel pentru cinci minute. Ca de. Sa aiba si ei intimitate.

.

.

.

.

Ajunge atata pauza…

Bidinel iese ca un fulger pe usa strigandu-si mama

-Spune Bidi ce este?

-Poti sa iti dai jos chilotii?

-Dar vai Bidinel! Cum iti permiti.

-Pai mama vreau sa vad daca ai si tu ce am eu in pantaloni, caci prietena mea sigur are.

Morala:

Uitati-va de 2 ori inainte sa dati o felicitare

“Cronicile pierdute ale lui Bidinel” sezonul I episodul I

Proaspat iesit din facultate pentru reparare de buzunare in timp ce se afla intr-o criza de personalitate cand uitase ca era doctor bidinigiu cu specializare in trafalete, Bidinel se indrepta tantos spre casa.

Soneria rasuna macabru sub actiunea degetului lui Bidinel.”Ding-Dong”

O femeie intre doua varste. NU prea grasa dar prea slaba. Nu prea frumoasa dar foarte urata, cu sprancene model tufis si ochi de securist mari cat cepele, ii zambi prin gaura dintre dinti lui Bidinel.

“Puiule! Ai revenit.”

“Da mamuca!”

“Lunga a fost delegatia ta la parnaie. Ai rezolvat ceva?”

“Am vopsit totu mamuca!”

“Atunci treci in pizda matii in casa ca se raceste mamaliga.”

“Da mamuca.”

Bidinel infuleca linistit mamaliguta si apoi se apuca de vopsit cotetul cainelui in culori pastelate. Verde ou de strut cu maro de latrina.

Fiind model deluxe, gujineatza nu se darama sub actiunea trafaletului vanjos al multpreastimabilului Bidinel ci rezista strasnic chiar si cand a venit vorba de retusuri. Cainele nu a avut acelasi soarta, murind de inima rea(i se otravise sangele dupa ce Bidinel isi urma nevoile de dupa ciorba de fasole).

Dupa ce a terminat, Bidinel a ingropat cainele langa gujineata. A ramas apoi ceva timp pe ganduri chinuindu-se cu o problema existentiala. O dilema mai exact.

Travaliu

M-am ridicat in capul oaselor privindu-l in liniste. Neputincios,cu pieptul picurat de stropi de transpiratie,cu tunelurile aurii cazute pe perna dormind linistit intre cearsafuri de zapada.

Asteptam aparitia clipei cand va intredeschide ochii sa ii spun cat de mult il iubesc.

-Layla!

-Leon!Vad ca ai facut ochisori.

Iar a dezgropat parti din obraji conducand la aparitia gropitelor.

-As vrea sa fac un dus.

-Te descurci pana la baie sau vrei sa te urc in cadita?

Iar a zambit.

-Ma descurc.

Mi-am facut in graba o cafea sa nu pierd nimic din clipa cand va iesi de la dus. Am scapat cam multa cafea. Si am uitat zahar. Buna si asa e mai tare sa ma trezesc bine cand iese.

In cele din urma a iesit de la dus. Cu parul blond lipit usor de cap lasand picaturile perfecte de apa sa cada oprindu-i-se pe pieptul la fel de perfect, cazand mai jos…mai jos…

-Eu trebuie sa plec. Am o treaba importanta.

Mi-am apropiat corpul de el silindu-i porii a-mi primi caldura. Cu un zambet pueril i-am soptit.

-Spune-le ca nu poti ajunge. Azi esti al meu.

-Layla! Nu am timp de copilarii. E urgent.

-De ce tipi la mine?  Mi-am intors spatele. A ramas  impasibil.

-Pentru ca meriti.

Otrava mi se scurgea pe peretii venelor spre extremitati. Mi-am apropiat buzele de cana cu cafea inghitindu-mi lacrimile. Am ramas cu un gust amar in gura. Leon iesise pe usa.

De atunci am ramas asa. Amara ca si cafeaua din acea zi

I-”Rapirea”

M-am trezit cu un ghimpe rece in spate. Imi secera coloana radial vibrand in sincron cu respiratia pe moment sincopata.

“Ridica-te”

“Dar…?”

Am simtit o lovitura puternica in zona occipitala a capului.Liniste…Vise reale se derulau incet prin fata ochilor ce credeam eu a fi vineti.  Un clinchet metalic rasuna aruncandu-si ecoul in zari. Eram intr-o hala sau ceva mai mare. Imi era greu sa gandesc rational. Sa gasesc moduri de scapare sau ceva de genul asta. Nu stiu ce gandeam atunci. Un singur lucru imi amintesc.

Eram legat la ochi cu un material aspru. Simteam cum imi ard genele pana la radacina stingandu-se una cate una de nebunia produsa cu o luna inainte

Cateva idei…

Vreau sa va zic azi… Nu e bine asa 
Tin sa zic ca  Ah ce prostie 
Anuntul meu pentru azi este :

Cui ii pasa…Am inchis calculatorul si m-am culcat pe burta.

To be continued…